Ia aminte Doamne si m-asculta iar

¹ Ia aminte, Doamne, și m-ascultă iar
căci nenorocit sunt și lipsit amar,
² sufletu-mi păzește, scapă-l de cei răi
căci și eu sunt unul din iubiții Tăi.

Scapă-Ți, Doamne, robul Tău îndurerat
căci se-ncrede-n Tine Doamne, ne-ncetat.

³ Ai de mine milă, Doamne, când Te chem
căci întreagă ziua eu Te strig și gem.
⁴ Veselește sufletul robului Tău,
căci la Tine, Doamne, eu mi-l-nalț mereu.

⁵ Căci ești bun Tu, Doamne, gata a ierta,
milostiv spre-aceia care Te-or chema.
⁶ Pleacă-Ți, Doamne-urechea când Te rog mereu,
cererea-mi ascultă și suspinul meu.

⁷ Eu Te chem în ziua de necaz cea grea,
căci m-asculți cu milă și mă vei scăpa.
Nimeni nu-i ca Tine între dumnezei,
⁸ și nimic asemeni, nu lucrează ei.

⁹ Toate-a lumii neamuri, care le-ai făcut,
Ți-or da slavă, Doamne, Numelui temut,
¹⁰ căci doar Tu ești mare Cel ce faci minuni
numai Tu ești Domnul, slava Tu aduni.

Calea Tu mă-nvață și-o să umblu-n ea
¹¹ fă-mi de Tine s-aibă teamă inima.
¹² Și-o să-Ți cânt din toată inima mea eu,
voi mări-al Tău Nume, Dumnezeul meu.

¹³ Căci nespus de mare și de bun îmi ești,
din a morții-adâncuri viața-mi izbăvești.
¹⁴ Doamne niște trufași vin în contra mea,
și asupritorii viața vor să-mi ia.

¹⁵ Dar Tu, Doamne, Tu ești mult îndurător,
plin de bunătate, blând și răbdător.
¹⁶ Pleacă-Ți Tu privirea spre necazul meu,
dă-mi putere, Doamne, scapă-Ți robul Tău.

¹⁷ Fă-un semn pentru mine, ca pe-ai mei vrăjmași
când vedea-vor, Doamne, rușinați să-i lași.
Căci Tu ești cu mine mă ajuți mereu,
și mă mângâi Doamne, Dumnezeul meu...