Iarna nu-ti mai afli locul

Iarnă, nu-ți mai afli locul
nicăieri, nicăieri,
vezi, ți s-a topit cojocul
cel de ieri, cel de ieri!
Că de sus venit-a iară
pe câmpii, pe câmpii,
însorita primăvară
cu-ale ei bucurii!

Și-a adus cu mâna-i sfântă
din Hristos, din Hristos,
zâmbet, păsări care cântă
lui Hristos, lui Hristos
Ghiocei și albăstrele
dar de Sus din Isus,
pe coline și-n vâlcele,
dar de Sus din Isus!

Ziua-i albă și frumoasă
din Hristos, din Hristos.
ca o tânără mireasă,
din Hristos, din Hristos!
În lumina aurie,
dar de Sus din Isus,
totu-i cânt și veselie,
dar de Sus din Isus!

Sunt copil, pricep puține
din Hristos, din Hristos,
dar când primăvara vine,
simt în ea pe Hristos!
Văd cum Dumnezeul Mare,
slavă Lui, slavă Lui,
Își arat-a Lui lucrare,
slavă Lui, slavă Lui!

Știu că dup-a morții gheață,
Dumnezeu, Dumnezeu,
El aduce-un râu de viață,
slavă Lui cânt mereu!
Dumnezeu așa lucrează,
slavă Lui, slavă Lui,
noapte-ntâi și-apoi amiază,
slavă Lui, slavă Lui