Iata Doamne-n intuneric

Iată, Doamne-n întuneric,
iar am fost târât și-mpins,
și prin firea mea vrăjmașă
am fost doborât și-nvins.

Dar Ia Tine, dar Ia Tine,
vin cu sufletu-mi zdrobit
Tu n-ai izgonit pe nimeni
din cei care-au îndrăznit.

Lipsa mea de priveghere,
nepăsarea mea pe drum,
și privirea-n altă parte,
toate m-au trântit acum.

Nu puterea Ta-i prea slabă,
Să mă țină-n sfinte stări,
ci eu n-am rămas statornic
pe-ale Duhului cărări.

Nu m-am folosit de harul,
care Tu mi-l dai mereu,
ca să biruiesc ispita
și să trec urcușul greu...

Doamne, vezi adâncu-n care
am fost astăzi aruncat,
și ridică-mă Tu, iarăși,
ca să-Ți pot sluji curat.

Din izvorul ce nu seacă,
din nemărginitu-Ti har,
umple-mă din nou și du-mă,
vindecat, pe-al Tău altar.