Imi ridic ochii catre munti

Îmi ridic ochii către munţi
Căci ştiu, acolo Tu odată
Te coborai ca să vorbeşti
Şi să Te-arăţi în a Ta slavă
Dar astăzi munţii sunt doar stânci
Şi plini de fiare-nfometate
/: Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avânt
Atunci când sufletu-mi se zbate. :/

Dar ajutorul meu
Vine de la Dumnezeu
Spre El ochii mi-i ridic
Nu mi-e frică de nimic.
Căci ajutorul meu,
Vine de la Dumnezeu
Spre El ochii mi-i ridic
Nu mi-e frică de nimic.

Eu vreau ca să privesc în sus,
Nu la-nălţimi ce pot să cadă
Şi nici spre mâini ce pot să-mi dea
Un ajutor, dar şi-o ocară
Nădejdea vreau ca să mi-o pun
În Cel ce toate le adapă
/: În Dumnezeu, în Dumnezeu
E Cetăţuia ce mă scapă. :/

Nu-i o poveste tot ce spun,
Există-un Dumnezeu ce poate
Să facă totul din nimic,
Iar munţii-n mare să-i îngroape
El Se descoperă şi azi
Acelor ce doresc să-L vadă
/: Dar nu pe munţi, ci-n duhul lor
Şi prin credinţă, nu-n tăgadă. :/