In amurgul rastignirii - In al mortii trist vesmant

În al morţii trist veşmânt,
Îmbrăcat e Trupul Sfânt,
Flori de tainic legământ
Stau de veghe la Mormant.

Cerul plânge după nori,
Plâng şi stele în zori.
În grădina stau soldaţii,
Să păzească
Piatra porţii.

În amurgul răstignirii
A apus raza iubirii,
Soarele pe cer, s-a întunecat,
Dar în zorii îndurării,
Către bolta nemuririi
Din mormânt,
Spre tronul slavei,
Astăzi, Prinţul Păcii a-nviat
A înviat, a înviat, a înviat.

Ca un fulger luminat
În splendoare îmbrăcat
Piatra grea a răsturnat,
Când un înger a zburat.

Giulgiul albului veșmânt
Stă căzut dar la pământ
Este gol,
Astăzi, Mormântul,
 Oare unde e Preasfântul?

Pe carărea din grădini,
Unde inima-ţi alini,
Cel cu fruntea între spini
A-nviat, să I te-nchini.

Stă pe tronul din slăviri
Cu-a iubirii străluciri,
Ne conduce
În drumul vieţii,
În Cetatea dimineţii.