In intuneric sau plina zi

În întuneric, sau plină zi,
Prin ape limpezi, sau vijelii,
Reverşi, o, Doamne, cu braţul Tău
Belşug de har în sufletul meu.

Smerit mă-nchin ’naintea Ta,
Din zori, în nopţi târzii,
Cu Tine trec prin clipa grea
Şi plâng cu Tine şi-n bucurii.

Prin raze sfinte, ploi de lumini,
Păşeşti cu mine pe înălţimi,
Iar când alunec în văi adânci,
Mă porţi pe braţe, la piept mă strângi.

Smerit mă-nchin naintea Ta,
Sub Harul Tău întreg
Şi nu-mi pot şterge lacrima,
Aşa Iubire, cum să-nţeleg?

Tainic, cu Domnul în rugă stând,
Plin de lumină, priveşte blând
Şi îmi şopteşte în grai ceresc,
„Eram pe Cruce, când te-am ales.”

Îngenuncheat, uimit mă-nchin,
Domnul meu, Te slăvesc,
Voi înţelege-n Cer, deplin,
Dar, până-atunci, ce mult Te iubesc!