In temple zidite de maini omenesti
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
In temple zidite de maini omenesti
În temple zidite de mâini omenești, Tu, Doamne, nu stai niciodată, /: Căci Duh şi Lumină şi Dragoste eşti, Și Dragostea-i templul ce Tu-l locuieşti Când ea se păstrează curată! :/ În inima-n care credinţa-i veşmânt, Și-n sângele Tău curăţită, /: Tu vii cu iubire, Stăpâne Preasfânt E singurul templu dorit pe pământ, De inima Ta fericită! :/ Atunci când iubirea adună cu dor Copiii luminii divine, /: Cobori cu grăbire în mijlocul lor, Căci Tu le eşti Templu şi Har sfinţitor, Și Templu sunt ei pentru Tine! :/ Credinţa şi pacea şi-al dragostei jar, Și viaţa în Duh şi-n lumină, /: Sunt toate lucrări izvorâte din har, Sunt Templu-Adevărului, fără hotar Umplut cu Fiinţa-Ți Divină! :/ Aici, în Lucrările Tale mereu, Tu stai şi-Ți găseşti desfătare, /: În ele să stau pe deplin vreau și eu Căci ele sunt Templul adâncului meu În care Ți-aduc închinare! :/
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.