Intr-o pace ca de seara

Într-o pace ca de seară,
într-un ceas ca de sfârșit,
cu un glas de urmă-oară,
Îți aduc ce-am săvârșit.

Iată grâul Tău dat mie
l-am sfârșit de semănat,
dar nu știu cu vrednicie,
dac-am mers cum m-ai mânat.

Toată-a fost sămânță sfântă,
dar eu n-am știut s-aleg,
parcă drum și spini și stâncă
mi-ar fi fost ogoru-ntreg.

Doamne, de-ar fi măcar una
să-mi fi-ajuns în loc iubit,
pentru-aceasta totdeauna
uit de tot ce-am păgubit.

Și dacă sfârșitul vine
fericit și bucuros,
uit de tot ce-au fost suspine
și-mi văd totul luminos.

Binecuvântat Isuse,
fie-Ți Numele Slăvit,
pentru bobul ce-mi aduse
rodul dulce și-nsutit.