Isus cu ucenicii din templu iesind

Isus cu ucenicii din templu ieşind,
pe muntele Măslinilor ședea.
/: Cu vorbe frumoase, cu gânduri duioase
pe toţi iubiții Lui îi învăța! :/

O, spune-ne, Isuse, cu sfintele-Ţi cuvinte
cât între noi vei mai fi,
/: o, spune-ne sfârşitul, când oare o să fie,
și Tu cu mare slavă vei veni? ... :/

Afla-veţi de războaie și vești de războaie,
popor contra popor se va scula,
/: vor fi boli şi moarte și foamete în lume
şi sângele-ntre fraţi se va vărsa! :/

Se va răci atuncea credinţa, nădejdea
şi dragostea de fraţi se va răci,
/: iar cei răi, cu ură, se vor răscula,
pe ucenicii Mei vor prigoni! :/

Să știţi că judecata de-apoi va fi aproape,
când urâciunea-n Templu s-o ivi,
/: când lângă credinţă, vestit va fi păcatul,
şi Duhul din biserici va pieri... :/

Se stinge-n întuneric şi soarele şi luna
iar stelele din ceruri vor cădea.
/: S-o zgudui pământul şi cerul laolaltă
și oamenii toţi moartea vor căuta! :/

Iar când întunecime cădea-va pe pământ,
şi înfricoşate semne s-or ivi,
/: se vor ruga ca munţii să cadă peste dânşii,
dar munţi şi văi atunci nu vor mai fi! :/

Se vor ruga ca morţii să iasă din morminte,
ca ei să se ascundă sub pământ...
/: Când veţi vedea acestea voi să luaţi aminte,
din înălţimi Eu voi veni curând! :/