Isuse vesnic calator Prin lumea de pacate

Isuse, veșnic călător
Prin lumea de păcate,
/: Tu bați, strain și iubitor,
La ușile-ncuiate. :/

Nimic Tu nu ceri nimănui:
Când bați și-aștepți să vină...
/: Ci vrea să lași, în viața lui,
Iertare și lumină. :/

Ai vrea viața Ta să-i dai,
Căci viața lui e moartă;
/: Dar el stă-nchis,
Tu plângi și stai afară lângă poartă. :/

Eram copil, când Te-am văzut,
Și-n poarta, mea străine...
/: Și să-Ți deschid, ai tot bătut,
Să intri și la mine. :/

Dar lumea-mi spuse să nu vin,
Căci viața Ta-i amară,
/: Am vreme, colo, mai târziu...
Și Te-am lăsat afară. :/

De-atunci trecură ani șirag...
De viața-mi amărâtă,
/: Tu m-așteptai, Isuse drag,
La poarta zăvorâtă.

Târziu, Ți-am auzit din nou
Chemarea Ta duioasă...
/: În ceața stinsă, un ecou:
„O, lasă-Mă în casă! :/

O, las’ să vin în viața ta,
Cu pacea Mea cerească
/: Cum lumea-ntreagă n-ar putea
Nicicând să-ți dăruiască“. :/

Dar lumea-mi spune să
Te las afară și-astă dată;
/: Tu iar la ușă ai rămas
Și ușa-i încuiată. :/

Te-am auzit, ani mulți pe rând,
Chemându-mă din moarte,
/: Dar n-am deschis... iar Tu, plângând,
Plecat-ai mai departe... :/

Iar, astăzi, singur mă-nfior
De-a-mele fapte rele;
/: Isuse, și Te chem cu dor,
În noaptea vieții mele! ... :/

Mai vino, iar Isuse blând!
Mai bate iar o dată!
/: Te-aștept cu sufletul plângând...
Și ușa-i descuiată... :/