Iubesc pe Domnul caci aude

¹ Iubesc pe Domnul, căci aude
chemarea mea și glasul meu,
² El și-a plecat spre mine-urechea,
de-aceea-n veac chema-L-voi eu.

³ Mă-nfășurase-a-morții lanțuri
și-ale mormântului sudori,
eram necazurilor pradă
în a-durerilor fiori.

⁴ Dar am chemat al Lui Sfânt Nume,
și-am zis în strâmtorarea-mi grea,
o, Doamne, Doamne, mântuiește-mi
Tu, sufletul și viața mea!

⁵ Iar Domnul milostiv și drept e
în veci de îndurare-i plin,
⁶ pe cei neprihăniți îi scapă,
pe mine m-a scăpat de chin.

⁷ Te-ntoarce suflete-n odihnă,
căci Domnul bine ți-a făcut!
Da, Tu mi-ai izbăvit, o, Doamne,
din moarte sufletul căzut.

⁸ Picioarele de la cădere,
din lacrimi ochii mi-ai scăpat,
⁹ 'naintea Domnului umbla-voi,
pe-al celor vii pământ curat.

¹⁰ Aveam dreptate-atunci când zis-am
că sunt nenorocit și mor,
¹¹ în neliniștea mea grăisem
căci orice om e-nșelător.

¹² Dar cum voi răsplăti eu, Doamne,
cât bine, mie mi-ai făcut,
¹³ 'nălțând paharul izbăvirii,
chema-Ți-voi Numele plăcut.

¹⁴ Plini-mi-voi orice juruințe
făcute-n fața alor Tăi,
¹⁵ ce scumpă-i pentru Domnul, moartea
celor ce sunt iubiții Săi.

¹⁶ Ascultă-mă că rob Ți-s, Doamne,
Tu desfăcut-ai lanțul meu,
¹⁷ Îți voi da jertfa mulțumirii,
chema-Ți-voi Numele mereu!

/:¹⁸ Plini-mi-voi juruinți făcute
spre Domnu-ntre mulțimi de frați,
¹⁹ în tine, sfânt Ierusalime,
în veac pe Domnul lăudați! :/