Iubirea-adanc-a Tatalui

Iubirea-adânc-a Tatălui,
Nimic nu o măsoară,
Ce-avea mai scump El dărui,
Făcând din noi comoară.
Durere de neinchipuit,
Căci Tatăl Și-a-ntors fața
Pe Cel ales L-a părăsit,
Iar nouă ne-a dat viața!

La Fiul răstignit privesc,
Păcatu-mi cum Îl frânge
În rând cu cei ce Îl hulesc
Și vocea mea-L străpunge.
Pe cruce Eu Te-am țintuit
Dar când Ți-ai dat suflarea,
Al nopții chin s-a risipit
Și mi-ai adus iertarea!

Cu ce-aș putea sa mă mândresc?
Căci daruri n-am, nici fapte.
Cu invierea-I mă fălesc,
Cu salvatoarea-I moarte.
O, nu-s deajuns spre-a-Ți mulțumi,
Nici cânt, nici osanale.
Christos cu viața Sa plăti,
A mea răscumparare!