Iubirea adanca a Tatalui

Iubirea-adâncă a Tatălui,
Nimic nu o măsoară;
Ce-avea mai scump El dărui
Făcând din noi comoară.

Durere de ne-nchipuit
Că Tatăl Și-a-ntors fața,
Pe Cel Ales L-a părăsit,
Iar nouă ne-a dat viața.

La Fiul răstignit privesc
Păcatul cum Îl frânge;
În rând cu cei ce Îl hulesc
Și vocea mea-L străpunge.

Pe cruce eu Te-am țintuit,
Dar când Ți-ai dat suflarea,
Al nopții chin s-a risipit
Și mi-ai adus iertarea.

Cu ce-aș putea să ma mândresc
Că daruri n-am, nici fapte?
Cu învierea-I mă fălesc,
Cu salvatoarea-I moarte! Ooh

O, nu-s de-ajuns spre-a-Ți mulțumi
Nici cânt, nici osanale!
Hristos, cu viața Sa, plăti
A mea răscumpărare!