La Poarta Cerului venim smeriti

Departe de casă, pe drumuri străine,
Am învățat, Isuse, să ne sprijinim în Tine,
Când dorul apasă și inima-i grea,
Tu ești pacea și mângâierea mea.
Pe cărări străine Tu ne-ai găsit,
Când eram pierduți și rătăciți,
Prin jertfa Ta ne-ai ridicat,
Și-un drum spre cer ne-ai arătat.

La Poarta Cerului venim smeriți,
Prin jertfa Ta, Isuse, suntem mântuiți,
Tu ne vorbești și ne dai pacea Ta,
Și golul din inimă se umple prin ea.

Nu suntem mulți, dar suntem uniți,
Prin harul Tău, Isuse, suntem primiți,
Departe de casă, dar aproape de Tine,
Tu ne-ai adunat și ne ții lângă Tine.
La Poarta Cerului ne aduni mereu,
Și-n loc străin simțim că ești Dumnezeu,
Cu inimi sincere și pași obosiți,
Venim la Tine și suntem primiți.

Când grija ne apasă și totul e greu,
Găsim alinare doar în Dumnezeu,
Cuvântul Tău ne este temelie,
Și doar prin El trăim o veșnicie.
Nu vrem alt drum și nici alt cuvânt,
Doar adevărul Tău cel sfânt,
Isuse, Tu ești viu în noi,
Și ne unești pe toți apoi.

La Poarta Cerului venim smeriți,
Prin jertfa Ta, Isuse, suntem mântuiți,
Suntem puțini dar uniți în har,
Și tu lucrezi Isuse iar și iar,
Nu suntem mulți, dar Tu ești viu în noi,
Și ne unești prin har, ca frați între noi.
La Poarta Cerului rămânem mereu,
Căci aici ne întâlnim cu Dumnezeu.