La Tine Doamne imi inalt

¹ La Tine, Doamne, îmi înalț
eu sufletul la Tine;
² în Tine cred, să nu fiu dat
eu nicicând de rușine,
/: să nu se bucure nicicând
vrăjmașii mei de mine! :/

³ Da, toți câți au nădejdea Ta,
și-ascultă-a Ta povață,
în veci nu le va coperi
rușinea a lor față,
/: ci rușinați vor fi cei care
Te-au părăsit în viață! :/

⁴ Arată-mi, Doamne-a-Tale căi,
⁵ în adevăr mă-ndreaptă,
căci Tu ești Dumnezeul meu,
și mântuirea-mi dreaptă
/: și totdeauna ești a mea
nădejde ce m-așteaptă. :/

⁶ Adu-ți aminte, Domnul meu,
de marea Ta-ndurare,
de bunătatea Ta din veac,
că-i fără-asemănare!
/: Că veșnică e mila Ta,
și seamăn, Doamne, n-are! :/

⁷ Nu-Ți aminti de-al meu păcat
făcut în tinerețe,
și nici de vina că-am călcat
curatele-Ți povețe,
/: ci-adu-Ți de mine-aminte Tu
cu mila sfintei Fețe. :/

⁸ O, Domnul este Bun și Drept,
de-aceea El arată
la păcătoși și la pierduți
cărarea Lui curată,
⁹ /: și-nvață El pe cei smeriți
din ea să nu se-abată... :/

¹⁰ A-Tale căi sunt toate-n veci
iubire și-ndurare,
pentru acei care-Ți păzesc
porunca Ta cea mare.
¹¹ /: O, iartă fărdelegea mea
căci, Doamne, este mare. :/

¹² Dar cine este omul ce
se teme de-a Ta Față,
aceluia-i arăți ce căi
s-aleagă el în viață.
¹³ /: El locui-va fericit
cu-ai săi, de-a Ta povață! :/

¹⁴ Prieten, Domnul, e cu toți
cei ce de El s-or teme,
'i-nvață legământul Lui
ce-i bine-n orice vreme,
¹⁵ /: spre El privesc și eu și scap
de laț și de blesteme. :/

¹⁶ Privește-mă și-ai milă, căci
sunt părăsit și-n rele
¹⁷ sporesc neliniști necurmat
în taina vieții mele!
/: o, scoate-mă degrabă din
necazurile grele! :/

¹⁸ O, uită-Te la vina mea,
și iartă-mă de toată!
¹⁹ Vezi ce mulți sunt vrăjmașii mei
cu ură ne-mpăcată.
²⁰ /: Nu mă lăsa, Tu, rușinat
fă-mi viața mea scăpată! :/

²¹ Fă, Doamne, să fiu ocrotit
de nevinovăție,
să-mi fie neprihana-n veci
apărătoare mie.
²² /: O, scapă, Doamne, de-orice greu
pe-ai Tăi, pe veșnicie! :/