La Tine vin cu inima sarmana

La Tine vin cu inima sărmană
la poala Crucii Tale ca să-Ți spun
Că sunt mâhnit și inima-i zdrobită
De suferințele ce mă răpun.

Alerg mereu, pe drumul care duce
Spre Țara Sfântă, sus în infinit.
Caut printre cei pribegi în astă lume
Însoțitor pe drumul părăsit.

Aș vrea Isus să mergi cu mine-ntr-una
Căci cei mai mulți Te părăsesc acum
Să-mi fii mereu lumină pe cărare
Ca să sfârșesc cu bine al Tău drum.

Mai mult ca ieri cad mulți astăzi în luptă
Iar cei care rămân sunt mai puțini
Ajută mă! Nu mă lăsa Isuse,
Chiar dacă drumul-i presărat cu spini!

Te-ntrebi mereu mai este mult pe cale
Căci am slăbit și lupta-i tot mai grea
Iubitule! Mai vino iar în vale,
Ca să-Ți răpești la Cer Biserica.

Căci sfinții strigă pentru răzbunare
Căci nemiloasa lume le-a vărsat
Pe-acest pământ ce-i plin de sălbăticie,
Sângele lor ce a fost nevinovat.