La cine sa ne ducem Doamne

La cine să ne ducem, Doamne,
Când ispitiţi suntem cumplit,
Când sufletul se zbate-n lupte,
Și-atât de-ades e biruit?

Venim la Tine, venim la Tine,
Cu inimile noastre-ntregi,
Isuse scump, Izvor de haruri,
Tu să ne-ajuţi cu-a Tale daruri
Căci numai Tu, Tu ne-nțelegi!

La cine să-ndrăznim, la cine,
Când îndoieli ne rod amar,
Când e pierdut şi stins în suflet,
Al bucuriei veşnic har?

La cine să găsim odihnă,
Când obosiţi suntem de chin,
Când prea secetă ni-e răbdarea,
Pe-un drum de suferinţe plin?

La cine s-alergăm, Isuse,
Când taina Ta n-am înţeles,
Când copleşiţi de întuneric,
Stricăm Cuvântul Tău ades?

La cine să venim noi astăzi,
Când cei mai dragi ne părăsesc
Când din pricina căii Tale,
De rătăciri ne-nvinuiesc?

De Tine ne-alipim, Isuse,
Mai mult acum ca orişicând,
Căci Tu n-ai izgonit pe nimeni,
Din cei care-au venit plângând!

Tu eşti Odihnă, eşti Iertare,
Eşti Dragoste fără sfârşit,
Eşti Înţelegerea adâncă,
Eşti Harul tot, nemărginit.