Laudati pe Domnul caci e bun in veac

¹ Lăudați pe Domnul, căci e bun în veac,
căci în veac Îi ține îndurarea Sa!
² Astfel să grăiască cei ce-I sunt pe plac,
ce i-a izbăvit El, din mâna cea rea.

⁸ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
pentru bunătatea Lui, pe Domnul Sfânt
și pentru minunile și darul Său
față de toți oamenii de pe pământ!

³ Și pe care El i-a strâns din multe țări
de la răsărit și de la scăpătat,
de la miazănoapte, pân-la-a-mării zări...
⁴ Ei umblau pe-un loc pustiu și neumblat.

Pribegeau prin locuri și pe căi pustii,
nu găseau cetate ca să poată sta,
⁵ sufereau a foamei și-a setei urgii,
de durere-ntrânșii sufletul tânjea.

⁶ În necaz, atunci, spre Domnul au strigat,
și El i-a scăpat de tot necazul lor,
⁷ i-a călăuzit pe-un drum adevărat,
și-a dat o cetate la al Său popor.

⁹ Setea sufletului pururea uscat
cu cerești izvoare El a potolit,
și cu bunătate El a săturat,
inima flămândă, sufletul lipsit.

¹⁰ Cei ce-au stat în umbra morții-ntunecați,
viețuind în fiare și-n ticăloșii,
¹¹ pentrucă-nspre Domnul fost-au răsculați
și-au nesocotit cuvintele Lui vii,

¹² Le-a smerit El inima prin suferinți,
au căzut și nimeni nu i-a ajutat,
¹³ atunci au strigat spre Domnul rugi fierbinți,
- și din tot necazul, Domnul i-a scăpat.

¹⁴ El din întuneric și din greu i-a scos,
din a morții umbră El i-a izbăvit,
i-a scăpat din negre temnițe de jos,
și-a rupt legătura ce-a fost robit.

¹⁵ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
pentru bunătatea Lui, pe Domnul Sfânt
și pentru minunile și darul Său
față de toți oamenii de pe pământ!

¹⁶ El cu-a Lui putere tare-a sfărâmat
porți de-aramă grele neclintit de mari,
El cu-a Lui putere-a rupt și dărâmat
fiare și zăvoare și oțele tari.

¹⁷ Cei nebuni prin traiul lor cel vinovat
prin fărădelegi erau nefericiți,
¹⁸ sufletul li-era de toate dezgustat,
erau lângă-a morții porți nenorociți.

¹⁹ În strâmtoarea lor spre Domnul au strigat
El i-a izbăvit din tot necazul lor,
²⁰ și-a trimis Cuvântul și i-a vindecat,
i-a scăpat din groapă dându-le-ajutor.

²¹ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
pentru bunătatea Lui, pe Domnul Sfânt
și pentru minunile și darul Său
față de toți oamenii de pe pământ!

²² Să-I aducă jertfe-alese de cântări,
și-ale mulțumirii jertfe necurmat,
să vestească-n lume marile lucrări
cu al bucuriei strigăt înălțat!

²³ Cei ce-au mers pe mare în corăbii tari
și făceau negoț pe ape-n depărtări,
²⁴ au văzut cum Domnul face lucruri mari,
au văzut minuni în fundu-adânc de mări.

²⁵ El a zis și-a pus furtuni și vânt ce-au scos
ridicând a mării valuri mari și iuți,
²⁶ se suiau spre cer, se coborau în jos
ei în fața morții toți erau pierduți.

²⁷ Amețiți de tot, ca beți s-au clătinat
toată iscusința nu le-a folosit,
²⁸ dar în strâmtorări spre Domnul au strigat,
și de-a lor necazuri El i-a izbăvit...

²⁹ A oprit furtuna, liniște-a adus,
și-ale mării valuri El le-a potolit.
³⁰ Ei s-au bucurat că orice val s-a dus
și că-i duse Domnul în liman dorit.

³¹ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
pentru bunătatea Lui, pe Domnul Sfânt
și pentru minunile și darul Său
față de toți oamenii de pe pământ!

³² Să-L înalțe-n adunarea de norod,
și Să-L laude în sfaturi de bătrâni,
³³ căci El face ape-n locuri fără rod
și-n pământ uscat preface El fântâni.

³⁴ Țara roditoare în pământ sărat,
pentru răutatea celor ce-s în ea...
³⁵ și tot El preface-n iazuri, loc uscat
și pustia-n ape-o poate El schimba.

³⁶ El așează-acolo-n ea pe cei lipsiți,
și-o face cetate, loc de locuit,
³⁷ seamănă ogoare, vii sădesc tihniți,
și culeg, în cântec rodul lor muncit.

³⁸ Îi binecuvântă El... și se 'nmulțesc,
numărul de vite nu le va scădea
³⁹ dacă pier, fiindcă alții-i asupresc,
cu poveri, cu sarcini și-apăsare grea,

⁴⁰ El disprețul varsă peste toți cei tari,
ca pribegi s-alerge locuri fără pași,
⁴¹ dar 'nmulțește-a lor familii mici și mari,
izbăvind pe cei lipsiți și nevoiași.

⁴² Cei neprihăniți văd asta bucuroși,
iar nelegiuiții, gurii, frâu își pun.
⁴³ Să ia-n seamă-acestea câți sunt credincioși,
și să vadă toți cât Domnul e de Bun... !