Ma intorc cu cainta

Mă-ntorc cu căinţă, Părinte-al iubirii,
Să-Ţi cer azi iertare pentru-al meu trecut.
Tu ţi-ai dat viaţa ca preţ al mântuirii
Când eu rătăceam ca şi fiul pierdut.

Departe de casă în bezna pierzării,
În poftele rele adânc cufundat,
Setos de plăcere, eu am dat uitării
Palatul iubirii din care-am plecat.

Am ajuns în tină, călcat în picioare,
În ţara robiei cumplit umilit.
N-am fost pentru nimeni, Isuse, valoare,
Am fost pe vecie pierzării sortit.

Viaţa ce-n dar Tu, Isuse, mi-ai dat-o
Curată, sclipind ca un vas preţios,
Am zdrobit-o-n cioburi şi-apoi fără milă
Eu am risipit-o-n praful de jos.

Dar Tu coborât-ai aici jos în tină,
În praful acela-n genunchi Te-ai plecat,
Şi ciob lângă ciob cu iubire divină,
Ai pus laolaltă acel vas sfărmat.

De-aceea Isuse, viaţa-mi întreagă
În mâinile Tale deplin Ţi-o predau,
Şi orice mi-ai cere, ajută-mi, o, Doamne
Cu inima largă să pot ca să-Ţi dau.