Maria dis de dimineata

Maria dis de dimineaţă
Mergea însoţită de un gând:
"Cine oare va da la o parte
Piatra grea de pe negrul mormânt ?"
Dar iată că piatra nu era acolo
Şi gol era şi mormântul lui Isus
Căci a-nviat: "Aleluia" prin mulţime.
Printre morţi nu mai e acum Isus.

Maria nu ştia secretul
În rugă stătea pe genunchi,
Şi-şi vărsa al ei suflet în lacrimi
Lângă mormântul Lui Isus.
Când deodată un Om i se arată
Nu-i grădinarul cum ei i se păru
Este Isus care numele-i rosteşte,
La picioare Maria îi căzu.

Iată în clipa aceasta,
Pe Isus cum la ea se opri
Ea "Rabuni" îi spuse şi-ndată
Dragostea în al ei glas se-auzi.
"Nu mă mai ţine de acuma, o, Marie,
Ci du-te spune la lume, peste tot,
Că Eu sunt viu şi mă duc sus la Tatăl,
/: Dar cu voi sunt mereu în orice loc." :/