N-am inteles chemarea-ti dulce

N-am înţeles chemarea-Ți dulce
Ce ani în şir o tot aveam,
Cum mă chemi aşa de dulce
Dar inima mi-o împietream.

Mi-ai zis: priveşte groapa neagră
În care tu te zbaţi şi plângi;
Hai, îndrăzneşte, întinde-ţi mâna;
De vrei te scot, sunt Eu, Isus.

Mi-a fost ruşine, mi-a fost frică
De Tine să mă prind Isus
Dar mi-ai vorbit: nu-ţi fie teamă,
Păcatul tău chiar Eu L-am dus.

Și-atunci m-am smuls din lanțul negru
Ce ani în şir m-ancătuşat
Și am strigat: salvează-mi viaţa;
De astăzi vreau să fiu salvat.

M-ai ridicat, m-ai luat în braţe
Și ai privit la rana mea.
Ai luat uleiul milei Tale
Și ai spălat durerea mea.

M-ai dezbrăcat de haina ruptă,
De zdrenţele ce le purtam;
M-ai îmbrăcat c-o haină albă
Și untdelemn sfânt Tu mi-ai dat.

Și haina sfântă, haina albă
Cu care tu m-ai îmbrăcat,
Azi să o dai la toţi cei care
De tine s-au apropiat.

Și s-o păstrăm mereu curată,
Spălată-n sângele Tău sfânt,
Să fim cu toţi a Ta mireasă
Și să ne duci în cerul sfânt;
Și să rămânem pe veci
Alături numai Tu şi noi
Și să-ţi cântăm cântarea aceea
Pe care-o ştim doar numai noi.