N-auzi furtuna Isuse

„N-auzi furtuna, Isuse,
Cum vâjâie de cumplit?
Poruncă dă-i să-nceteze!
O, scapă-ne că pierim!"
Dar Domnul nu Se deşteaptă,
Iar valul mugeşte crunt.
„Trezeşte-Te-n grabă, Doamne!
Nu ne lăsa să pierim!"

Domnul atunci ceartă marea.
„Taci, îţi spun!"
Furtuna-ndată opreşte
Cu-al Său glas.
Chiar norii El risipeşte
Cu-al Său glas.

Şi inima mea des trece
Prin valuri de încercări;
Furtuna vuieşte-ntruna,
Vuieşte îngrozitor.
Puterea mă părăseşte,
La cin' să cer ajutor?
Pe Tine, Te rog, Isuse:
Ajută-mă, altfel pier!

Domnul atunci ceartă marea.
„Taci, îţi spun!"
Furtuna-ndată opreşte
Cu-al Său glas.
Chiar norii El risipeşte
Cu-al Său glas.

E linişte-acum pe mare,
Furtuna a încetat
Şi-n al meu suflet e pace,
Căci Domnul m-a ajutat.
Fii lângă mine, Isuse,
Pe timp bun, dar şi-n furtuni;
Condu-mă Tu cu-a Ta mână
În portul cel mult dorit!

Domnul atunci ceartă marea.
„Taci, îţi spun!"
Furtuna-ndată opreşte
Cu-al Său glas.
Chiar norii El risipeşte
Cu-al Său glas.