Ne-am luat prin Soare crucea catre cer

Ne-am luat prin Soare crucea către cer
Undeva în urmă, într-un loc noros,
Rãmânea trecutul, îmi luam din el
Zborul, numai zborul, fãrã-ntors ’napoi.

Era primãvarã şi frumos era
Calea numai cântec, mersul numai zbor
Crucea numai raze, zarea scânteia
Soare, numai Soare, fãrã pic de nor.

Dar ce fãrã veste, vântul s-a stârnit
Când prea fãrã temeri şi prea gol eram
Cândva la trezire ne-nãlţam rãniţi
Trunchiuri, numai trunchiuri, fãrã pic de ram.

Ani mi-am ars prin Soare, m-am zbãtut prin vânt
Şi-nãlţând prin lacrimi sinceri mulţumiri
Dragoste şi jertfã, ţel şi legãmânt
Cruce, numai cântec fãrã trandafiri.

Primãvarã dulce, drumu-i încã sloi
Zarea-i încã-n umbrã, mersu-i tot suiş
Pânã unde-i oare încã pentru noi
Noapte, numai noapte, fãrã luminiş ?

Vine, vine, vine ziua de apoi
Nuntã fãrã capãt, har fãr’ asfinţit
Crucea numai raze, zarea scâteia
Slavã, numai slavã, fãrã de sfârşit!