Ne stingem Doamne asteptand_v2

Ne stingem Doamne, așteptând sosirea zilei Tale.
E lungă așteptarea când ne lași parcă-n uitare.
E grea vegherea fără har ca lupta fără arme.
Când vezi în jur atâți iar, cuprinși de somn și moarte.

Când vezi fecioarele ațipind în noaptea întunecoasă
Când vraja somnului cuprind străjerii Tăi din casă.
Când solii pacea-au amuțit vestindu-Te pe Tine,
E grea vegherea la sfârșit când ajutor nu-ţi vine.

Nădejdea ni s-a destrămat de multe ori în luptă.
Căci ancora ce Tu ne-ai dat de furtună e ruptă.
Vâslim din greu, ne zbuciumăm pe furtunoasa mare...
Dorim acasă s-ancorăm în portul slavei Tale.

Dar până atunci Isus, iubit îmbracă-ne-n putere.
Căci valul parcă-i mai cuprins... poverile-s mai grele.
Căci stâncile ascunse sunt mai mult ca altădată. .
Care lovesc în tot ce-i sfânt din Cale să ne-abată

Păzește-ne de-aceste stânci, de ceasul lepădării
Ca să nu film pe veci atunci pierduți în largul mării
Ci plini de Duhul Tău cel Sfânt cu haina nepătată
Noi treji în veghe așteptând să ne-ntâlnim odată.