Nebunul graieste in inima lui

¹ Nebunul grăiește în inima lui
/: că nu-i Dumnezeu, :/
stricată e lumea în fapte urâte,
/: fac oamenii rău. :/

Nu este niciunul să facă ce-i bine,
/: iar Domnul de Sus :/
² din ceruri se uită de este vreunul
/: să-L caute supus. :/

³ Dar toți rătăciră și toți se stricară,
/: căzuți de la har, :/
o, nu e niciunul să facă ce-i bine,
/: niciunul măcar. :/

⁴ Pierdutu-și-au oare toți mintea aceia
/: ce relele fac, :/
de-Mi mâncă poporul cum pâinea și-o mâncă
/: și Domnului tac? :/

⁵ Atunci tremura-vor de-o spaimă ivită
/: și făr-vreun temei, :/
chiar Domnul va frânge pe cei ce-ți vor răul, /:
/: lovindu-i pe ei. :/

Și tu îi vei face pe toți de rușine,
/: ca Domnul cel sfânt :/
pe ei lepădându-i, vor fi de rușine
/: lăsați pe pământ. :/

⁶ O, cine porni-ți-va din Sion scăparea
/: sărman Israel :/
o, cine-o va face de-acum să pornească
/: spre tine din el? :/

Când Domnul va-ntoarce-napoi
pe toți prinșii
/: poporului sfânt :/
cânta-va Israel și Iacov sălta-va
/: pe noul pământ. :/