Nevoie-avem oricand de har

Nevoie-avem oricând de har,
toți, fără deosebire,
căci el ne-aprinde-al vieții-altar
cu foc de mântuire.

Nevoie-avem /: oricând de har :/ x3
când trecem prin durere,
/: el ne preschimbă orice-amar
în dulce mângâiere. :/

Nevoie-avem oricând de har,
în luptele credinței,
căci el ne-nalță iar și iar
spre culmea biruinței.

Nevoie-avem /: oricând de har :/ x3
căci năvălesc ispite,
/: și n-ar avea nicicând hotar
de n-ar fi-n el oprite. :/

Nevoie-avem oricând de har,
ca să iubim pe-oricine,
Iubirea e-un mărgăritar
ce numai el o ține.

Nevoie-avem /: oricând de har :/ x3
pe-a-întregii vieți cărare,
/: prin el avem deplin, în dar,
pe Dumnezeul Mare. :/