Noi am ramas urcand spre culme
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Noi am ramas urcand spre culme
Noi am rămas urcând spre culme, Calvarul şi mai greu de-acum, Când voi vă-ntoarceţi în "cetate", Și singuri ne-aţi lăsat în drum! De acum amestecaţi în ceata De cărturari şi farisei, /: Veţi cere răstignirea noastră, Ne veţi lovi şi voi cu ei! :/ Nu vă putem urma Cărarea Pe care v-aţi întors-napoi, Deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi, Și-atâtea amintiri cu voi... Simţi-vom de sub greul crucii Când biciuiţi vom fi cumplit, Și şti-vom dintre mii de bice Că-i frate cel ce ne-a lovit! Cunoaşte-vom din mii de buze Pe-a fratelui ce ne-a scuipat, Din mii de cuie vom cunoaşte Când mâna "fratelui" a dat. Şi vom întoarce-n altă parte Obrazu-nsângerat şi stâns, Vom înghiţi în noi durerea... Și nu ne veţi vedea c-am plâns! Dar când vom fi întinşi pe cruce De voi pe care v-am iubit, Va-ncepe veşnicia noastră Căci ceasul vostru s-a sfârşit. Suim! Şi grea e crucea-n spate, Răbdăm! Şi geme plânsu-n noi, Ne doare despărţirea voastră, Dar nu ne-ntoarcem înapoi!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.