Nu-i greu sa uiti al suferintei

Nu-i greu să uiţi al suferinţei
orice calvar şi orice chin,
când sărbătoarea biruinţei
te răsplăteşte pe deplin.
E greu să uiţi atunci când rana
stă sângerând necontenit,
când băutura ta şi hrana
e numai plânsul chinuit.

O, har ceresc, dar chiar şi-n clipa
când orice soare pare stins,
dă-mi sufletului meu aripa
ce să mi-l 'nalţe mai aprins.

Nu-i greu să lupţi când Viitorul
ţi-e mai frumos şi mai senin,
când tot mai 'nalt şi sfânt ţi-e zborul
spre ce-i statornic şi divin.
E greu să lupţi când tot mai slabă
ţi-e flacăra din ochi şi glas,
când inima-i mereu mai roabă
şi nici un Ţel n-a mai rămas.

Nu-i greu să crezi când ce te-aşteaptă
ţi-e tot mai 'nalt şi mai frumos,
când calea ta-e tot mai dreaptă
şi starea mai lângă Hristos.
E greu să crezi când nici o rază
nu-ţi mai răzbate printre nori,
când numai suferinţa-i trează
şi-n toate celelalte mori.