Nu-i judecator mai drept

Nu-i judecător mai drept
ca iubirea Ta în mine,
ce-mi dă inimii din piept
când cântare, când suspine.

Când cântare - dacă țin
calea Ta neprihănită,
când cel mai amar suspin
dac-ascult la vreo ispită.

Când răspund cu pas grăbit,
dragostea-Ți din mine cântă;
când avântul mi-e slăbit,
se-ntristează și frământă.

Când mă duc să mor cu drag,
mă sărută-nflăcărată;
când mă cruț și mă retrag,
mi se-ntoarce rușinată.

Când o pun cea mai dintâi,
Îmi străluce ca un soare;
când o uit ori o amâi,
mă sfâșie și mă doare.

Doamne, fă-mi a ei porunci
aspre-n orice căi a mele,
căci ea nu-mi dă miere-atunci
când sunt vrednic de nuiele.