Nu-i loc mai bun

Unde să fug când sufletul meu plânge?
Decât la cruce, la Calvar;
Nu-i loc mai bun când trec plin clipe grele
Decât la Tine, Domnul meu!

Unde să fug când valul mă loveşte?
Nimeni n-aude glasul meu;
Nu-i loc mai bun, păzit de orice rău
Decât la Tine, Domnul meu!

Cum să m-ascund de groaza grea a nopţii?
În întristări, nicicând să cad;
Nu-i loc mai bun când mulţi mă dau uitării
Decât la Tine, Domnul meu!

Nu-i nimeni să-mi audă plânsul noaptea
Nici să mă mângâie-n necaz;
Nu-i loc mai bun atunci când vine moartea
Decât la Tine, Domnul meu!