Nu-s vrednic Bunatate

Nu-s vrednic, Bunătate,
de câte-mi dăruiești,
de ce acum pe toate
și aici mi le plătești?
Că nu fac pentru Tine
nimic să nu-mi primesc
mai mult cât se cuvine,
mai grabnic cum gândesc.

Nu-s vrednic, Îndurare,
cât văd de-atâtea dăți,
mi-e teamă că prea mare,
dreptate îmi arăți.
Că n-am vreo jertfă dată
și n-am vreun ceas lucrat,
să nu-mi primesc îndată
mai mult decât am dat.

De ce, Părinte, mie
nu-mi mai rămâi dator,
în cer și-n veșnicie
ce-o s-am când o să mor?
Preabună Bunătate,
de ce-mi plătești prea drept,
când le-am aici pe toate,
acolo ce s-aștept?