Numai gandul bun n-ajuta

Numai gândul bun n-ajută,
fapta trebuie să fie.
Cu oricâte gânduri numai
nu-ţi plătești o datorie.

S-avem gândul lui Hristos,
să-l trăim ca El, frumos!
Doar atunci suntem creştini,
iar prin lume ca străini!

Când în pom sunt fructe coapte,
singure cad în grădină;
gândurile bune-n fapte
se transformă în lumină!

Vorbele când nu au roadă,
sunt ca albia uscată.
Râu-a fost, dar nu mai este,
s-a scurs apa lui curată!

Să veghem când gândul vine:
fapta-n el să nu se nască,
Doamne, de nu-i de la Tine
să-l zdrobim, să nu trăiască!