Numai pamant pamant uscat

Numai pământ, pământ uscat,
Cu ierburi prea uscate;
/: Doar singur, la răcoarea ei,
E vântul care bate. :/

Privesc în larg, în lung și lat
Și- adun în piept pustia,
/: Și mă desprind a fi străin,
Să-nvăț și pribegia. :/

De când străbat, însingurat,
S-a-mprietenit și vântul,
/: Căci mă privește soarele
Când știe legământul. :/

Ce minunat, ce minunat,
Se aude o cântare,
/: Și spini parcă au căpătat
Mireasmă și culoare! :/

Străvechi cărări, străvechi cărări,
Uitate și pierdute,
/: Vă caut plângând, căci vreau și eu
Spre ceruri prea iubite! :/

Voi, pământeni și frați ai mei,
Ce vă întâlniți cu mine,
/: Să știți, de mult eu sunt plecat,
De mult spre acele urme. :/

Spre Canaan, spre Canaan,
Se trece prin pustie.
/: De vrei să vii, ia-L pe Isus,
E singurul ce știe! :/