O Preaiubitul meu Isus

O, Preaiubitul meu, Isus,
în lume-i noapte de tăciune,
e-atât de mult de când Te-ai dus,
şi dorul, dorul mă răpune!
Cetatea toat-am străbătut,
și ulițele toate, toate;
să vii-ntr-al inimii-aşternut,
căci Preaiubitule, e noapte!

De când în suflet Te-am primit,
Mântuitor şi Domn și Mire,
Te chem, Te chem necontenit,
Te chem şi-aştept a Ta venire!
Privesc spre Cer adeseori,
și noaptea tot mai neagră-mi pare,
căci nu se-arată-ai Zilei Zori,
și Chipu-Ţi Drag, Isuse-n zare!

În inimă văpăi îmi ard,
Isus iubit, dar eşti departe,
că-atâtea ziduri ne despart,
și de ocări și spini am parte! ...
Dar eu Te-aştept cu mai mult drag,
Te-aştept cu dorurile-mi grele,
cu candela iubirii-n prag,
o, Mirele vieţii mele!