O ai nevoie omule

Ai nevoie omule de atmosfera cea cerească,
Ce toate nevoile poate să ți le-mplinească.
Prezența Dumnezeiască îți lămurește tainele...
Rezolvă problemele și poate să te izbăvească
Din toate necazurile.

Ieși din frământarea vieții,
Ieși din vălmășeala lumii
Și-n răcoarea dimineții
Spune-I Domnului Luminii
Care-ți e starea inimii,
Care-s cauzele tristeții...
Căci El, Părintele iubirii
Și Domnul Eternității,
Te ia-n brațele-I Divine
Și-ngrijește-n veci de tine.

Stai cu Dumnezeu la masă, stai de vorbă și Îi spune
Tot ce sufletu-ți apasă și orice frustrațiune...
El E singurul ce-I pasă, El te-ascultă cu răbdare
Și cu nici un chip nu lasă să te frângă vre-o-ncercare
Ori vre-o mână dușmănoasă.

O, nevoia sufletească nu-i alt chip a fi împlinită
Forma ei Dumnezeiască doar cu Domnu-i fericită!
Doar atmosfera cerească, din prezența Domnului
Are har să împlinească, nevoia-adâncă a sufletului
Și pe veci să-l fericească.