O calator o suflet

O, călător, o, suflet
Ce pribegeşti mereu,
Să-ţi afli ajutorul,
Numai în Dumnezeu…

Încrede-te în Domnul
În viaţa de pribeag,
Şi El să-ţi fie-ntruna
Stăpânul cel mai drag.

Când valul cel năpraznic
Te-a dărâmat cumplit,
Ai plâns, ţi-ai plâns amarul
Şi nimeni n-a venit.

De-atâtea ori pe cale
În cel mai greu necaz,
Doar Domnul ţi-a şters fruntea
Şi lacrima pe-obraz.

Şi ai văzut atuncea
Că Cel ce-i muritor,
Nu te-a văzut în chinuri
Să-ţi deie ajutor.

De-i asculta îndemnul
Şi-i fi ascultător,
Va fi mereu cu tine,
În vecii vecilor.