O clipa revederii Lui

O, clipa revederii Lui,
cine-ar putea-o spune?
Că grai pe lumea asta nu-i
cu limba s-o-mpreune.
Ce suflet ar putea-ncăpea
suprema bucurie,
a clipei ce cuprinde-n ea
un dar de-o veșnicie.

Ce ochi să poată, neorbiţi
privi a ei lumină,
ce vecii nemaimărginiţi
i-ncercuie senină!
O, clipa revederii Lui,
de-atâta timp dorită,
în ce cuvinte să-ţi adui
trăirea ta-nsorită!

În ce cântări să te cuprind
să-mi vii tot mai aproape,
căci câte nehotare-ntind
nu mi te pot încape.
O, clipă de etern întins
revino-ncet spre mine,
ca înmiitu-ţi har aprins
să-l pot întreg reţine.