O intrebare de veacuri a curs

1. O întrebare, de veacuri, a curs...
Peste munții durerilor, sus;
Peste hăul, de răni... care ard...
Peste gânduri, cu lacrimi de nard!
Întrebarea, de veacuri... cumplit;
Arde foc, în priviri... și cuțit...
Și înfioară' n, adâncul simțirii;
"Tată, unde e Mielul jertfirii?"
R: /:"Tată, o, Tată...
Să fac voia Ta, am venit!
Tată, Sfinte Tată...
Pentru ce? Pentru ce, M' ai părăsit?" :/
2."Fiul Meu, Te' am jertfit, pe altar...
Te' am ascuns, sub al dragostei jar;
Și' n durerea, cu' al ei curcubeu...
Sus, pe cruce, în Tine, am fost Eu!
Agonia, ți' a închis porți, de glas...
Însă, dorul, spre stele... a tras;
A strigat, pentru toți, peste veac:
«Tată, iartă' i... că nu știu, ce fac! »”
R: /:"Tată, iartă' i Tată!
Vin să fac, voia Ta... smerit!
Tată, Sfinte Tată!
Voia Ta, voia Ta... am împlinit!" :/