O laudati pe Domnul toti

¹ O, lăudați pe Domnul toți,
pe Domnul nostru mare,
căci El e bun și ține-n veci
adânca-I îndurare!

² Cine-ar putea, a Lui isprăvi
mărețe a le spune,
și cine toată slava Lui
a o vesti în lume?

³ Ferice de acei ce-n veci
de-a Lui porunci s-or teme,
și de acei ce-nfăptuiesc
dreptatea-n orice vreme!

⁴ De mine, Doamne-aminte-adu-Ți
cu-a Ta bunăvoire,
și-ajută, Doamne, la ai Tăi
și dă-le sprijinire.

⁵ Să-Ți văd aleșii fericiți,
s-am bucurii depline,
de bucuria alor Tăi,
să mă fălesc cu Tine.

⁶ Noi, ca părinții noștri-avem
păcate mari și grele
am săvârșit nelegiuiri
făcut-am numai rele.

⁷ Părinții noștri în Egipt
minunile-Ți uitară,
uitară-a-Tale îndurări
la mare n-ascultară.

⁸ Dar El i-a izbăvit pe ei
pentru-al Său mare Nume,
ca să-Și arate-a Lui puteri
și slava Lui în lume.

⁹ El mare-Roșie-a mustrat
ea a secat pe dată,
și prin adâncuri i-a trecut
ca pe-o cărare-uscată...

¹⁰ Scăpatu-i-a din mâna rea
a celor plini de ură,
din mâna celora vrăjmași
scăpară și trecură.

¹¹ Pe-ai lor potrivnici i-a cuprins
atunci a-morții ape
nici măcar unul dintre ei
n-a mai rămas să scape.

¹² Atunci crezură-al Lui cuvânt,
și laude-I cântară,
¹³ dar au uitat curând... și-al Lui
cuvânt nu-l așteptară.

¹⁴ Ci-i prinse pofta iar curând
și-n locurile-uscate,
și-au ispitit pe Dumnezeu
cu gânduri necurate.

¹⁵ El le-a dat ce-au cerut, dar toți
în molimă căzură,
¹⁶ au fost spre Moise și Aaron
cu gelozii și ură.

¹⁷ Atunci pământul s-a deschis,
pe Datan îl cuprinse,
și s-a închis peste-Abiram
¹⁸ și flacăra-i aprinse.

¹⁹ Făcut-au în Horeb, vițel
și lui se închinară,
²⁰ și astfel slava lor în chip
de bou, ei o schimbară.

²¹ Și L-au uitat pe Dumnezeu
și mântuirea-I mare,
²² minunile din țara Ham
și semnul de la Mare.

²³ El a voit a-i nimici
dar Moise-a stat-nainte
ca să abată de la ei
mânia Lui fierbinte.

²⁴ Ei au nesocotit adânc
a desfătării țară
și sfântul Domnului Cuvânt
în seamă nu-l luară.

²⁵ Ci au cârtit în cortul lor,
de El n-au vrut să știe,
²⁶ atunci El a jurat că toți
cădea-vor în pustie.

²⁷ Că printre neamuri, El, a lor
sămânță-o s-o doboare,
c-o să-i împrăștie prin țări
și mijloc de popoare...

²⁸ Ei s-au lipit de Baal-Peor,
de jertfele-ei spurcate
²⁹ iar Domnul, mâniat, le-a dat
urgii înfricoșate.

³⁰ Dar Fineas s-a sculat atunci
făcând o judecată,
și-astfel mânia a-ncetat
și s-a oprit pe dată.

³¹ Aceasta i s-a socotit
ca o neprihănire,
din neam în neam pe veșnicii
și s-a lăsat spre știre.

³² La apele Meriba ei,
pe Domnu-L mâniară
și peste Moise a căzut
pedeapsa lor amară.

³³ Că-n contra Duhului Său Sfânt
ei toți se răzvrătiră,
și buzele lui Moise-atunci
nepotrivit vorbiră.

³⁴ N-au nimicit pe-acei ce El
le-a spus să nimicească,
³⁵ cu neamuri s-au amestecat,
la fel să făptuiască.

³⁶ Slujit-au idolilor lor
și-n cursa lor sfârșiră,
³⁷ pe fiicele și fii lor
la idoli și-i jertfiră.

³⁸ Vărsat-au sânge de copii,
ca jertfă necurată,
și țara-ntreagă, prin omor
de ei a fost spurcată.

³⁹ Prin rele fapte s-au spurcat
și-au desfrânat prin ele.
⁴⁰ Atuncea Domnul S-a aprins
spre-acest popor de rele.

Și-urât-a moștenirea Lui,
⁴¹ pe-al Său popor îl dete
în stăpânire la vrăjmași,
care-l urau cu sete.

⁴² Vrăjmașii lor i-au asuprit
smerindu-i cu-apăsare...
⁴³ De multe-ori Domnul i-a scăpat
din greu și strâmtorare,

Dar ei I-au fost neascultători
prin planuri necurate,
și au ajuns nenorociți
prin faptele stricate.

⁴⁴ Dar El... când i-a văzut gemând
le-a auzit strigarea,
⁴⁵ și-a amintit de-al Său cuvânt...
și le-a adus scăparea.

⁴⁶ Făcut-a pe vrăjmașii lor
de ei să aibă milă,
și milă a trezit la cei
ce-i apăsau cu silă.

⁴⁷ O, Dumnezeul nostru sfânt,
ai milă și ne-adună,
de printre neamuri ca să fim
toți iarăși împreună!

Ca să slăvim Numele Tău
Înalt, Măreț și Tare,
să ne fălim cu slava Ta,
cu lauda Ta mare!

⁴⁸ Să fie binecuvântat
și lăudat să fie
al lui Israel Dumnezeu,
pe veci de veșnicie!

/:Să fie Domnul lăudat,
de-ai Lui toți împreună,
slăvit să fie-n veci, amin
poporul tot, să spună! :/