O nu ma mustra Tu Doamne

¹ O, nu mă mustra Tu, Doamne,
în a Ta mânie,
și să nu-mi trimiți pedepse
în a Ta urgie.

² Căci săgețile-Ți amare
s-au înfipt în mine
și asupră-mi cu putere
mâna Ta se ține.

³ Nu-i nimica bun în trupu-mi
pentru-a Ta mustrare,
nici o vlagă n-am în oase
pentru-a mea stricare.

⁴ Căci a mea fărădelege
peste cap îmi trece
e-o povară grea și care
stă să mă aplece.

⁵ Ale mele răni miroase
c-am fost fără minte,
⁶ gârbov sunt și-n istovire,
trist de n-am cuvinte.

⁷ Că-n durere-mi arde sânul,
carnea-mi putrezește,
⁸ sunt zdrobit fără putere
tulburarea-mi crește.

⁹ Înaintea Ta stau, Doamne,
dorurile-mi mute
și suspinurile mele
nu-Ți sunt neștiute.

¹⁰ Inima-mi se zbate tare
și puterea-mi scade,
peste-a ochilor lumine
noaptea morții cade.

¹¹ Prietenii și cunoscuții
fug de-a mea durere
neamurile-mi stau deoparte
fără vreo putere.

¹² Cei ce vor să-mi ia viața
mi-ntind curse rele,
îmi urzesc nenorocirea
și spun numai rele...

¹³ Dar eu sunt ca surzii, n-aud
stau cu gura mută,
¹⁴ sunt ca omul ce n-aude
limba mea-i tăcută.

¹⁵ Doamne-n Tine mi-e nădejdea,
și Tu vei răspunde,
Dumnezeul meu, de mine
nu Te vei ascunde...

¹⁶ căci zic: n-o să lași să fie
bucuroși vrăjmașii
să nu se mândrească cei răi
când îmi clatin pașii.

¹⁷ Căci aproape-s de cădere,
chinul mi-e-nainte,
¹⁸ îmi mărturisesc păcatul
și mi-l plâng fierbinte.

¹⁹ Dar vrăjmașii, au toți, Doamne,
viață și tărie...
mulți sunt cei ce-mi poartă ură
fără vină, mie.

²⁰ Ei mi-ntorc cu dușmănie
răul pentru bine,
²¹ nu mă părăsi Tu Doamne,
fii mereu cu mine.

²² /: Dumnezeul meu, degrabă
dă-mi ajutorare,
Mântuirea mea cea sfântă
singura scăpare... :/