O nu-s mai tari ispitele ca harul

O, nu-s mai tari ispitele ca harul
Ce l-ai primit ca să le poți răbda,
Căci nu se cere-ntâi să urci calvarul,
Ci-ntâi primești puterea a-l urca

Credință, se cere, credință
Și orice ispită o-nvingi
Credință, de-avea-vei credință
Puterea ispitei o stingi

O, nu-s mai tari durerile-ntâlnite
Decât puterea care-o vei primi,
Că nu-s întâi poverile sporite,
Ci-ntâi primești puteri a suferi

Nădejde, se cere nădejde
Și orice dureri ai să-nvingi
Nădejde, atâta, nădejde
Puterea durerii o stingi

O, nu-s mai tari vrăjmașii niciodată
Decât iubirea gata a-i ierta,
Ca-ntâi nu vine ura-nveninată,
Ci-ntâi se va mări iubirea ta

Iubire, se cere iubire
Și orice vrăjmaș ai să-nvingi;
Iubire, atâta, iubire
Iertând, ura-ntreagă o stingi