O patria valdenzilor

1. O, patria valdenzilor,
Voi, munți iubiți, eu vă salut!
De pe înaltul culmilor
E vestit un falnic trecut!
Ridicați-vă fruntea aspră,
Înălțați un imn triumfal!
Despre gloria ce-atinge norii,
Pentru careați fost piedestal.

Însuflețește-i, Doamne,
Și azi pe-ai Tăi copii,
Cu-același Spirit viu,
Să știe să-Ți urmeze!

2. Redați, voi, grotelor profunde
Ecoul cântecului lor
Iar voi, torentelor în unde,
Amintiți al lor aprig dor!
Ei mergeau din stâncă în stâncă,
Și eroic se-mpotriveau;
Pentru-a lor credință mai adâncă
Bucuroși chiar totul jertfeau!

3. O, veterani ai văilor,
Castani cu trunchiul noduros
Văzut-ați plânsul mamelor
Ce cădeau sub braț nemilos!
Ați văzut ce multe-oseminte
Zac bătute de vânt și ploi,
Până-n ceasul judecății sfinte,
Până-n ziua cea de apoi!

4. Din ce granit a fost tăiat,
Acest popor plin de viteji?
Ce sânge-n vine-a alergat,
Ce iubire de oameni treji!
Spiritul de jertfă supremă,
Și iubirea de Domnul lor
Le-a făcut credința
Mai sublimă,
Și tăria ca-a munților!

5. Valdenzi, al vostru Dumnezeu
E-Același azi și pentru noi;
Îl vom iubi și noi mereu
Cum odat’ L-ați iubit și voi!
Ați murit în mari persecuții,
Astăzi cerul e mai senin;
Și pe noi ne cheamă
Mâine munții,
Și ca voi vom ști să murim.