O sarutarea gurii Lui

O, sărutarea gurii Lui,
pe veci e neuitată...
Și se cunoaşte-n veci acel
sfinţit de ea odată.

Căci gura care I-a simţit
sărutul Lui fierbinte,
Îi dăruie pe veci de veci
întregile-I cuvinte.

O inimă ce-odată-a fost
de dânsul sărutată,
în lume nu va mai iubi
pe nimeni, niciodată...

Din mii de ochi,
din mii de guri şi inimi,
se alege, cine-a primit
sărutul Lui, şi cine-L înţelege.

Căci ochii sărutați de El,
în veci nimic nu cată
decât frumseţea Feţei Lui,
Făptura Lui curată.

Căci Taina ce i-a-mpreunat
atunci cu nemurirea,
pecetluitu-le-a cu foc,
neşters pe veci, iubirea.

/:Și-i vor cunoaşte ochii Tăi
îndată dintr-o mie,
căci altfel cântă şi vorbesc
și umblă - cine-L știe... :/