O scuteste-ma-n stanca cea mai-nalta

1. O, scuteşte-mă-n
Stânca cea mai-naltă,
Unde sufletul meu
Odihnă află,
Păcătos, cum sunt te rog
Primeşte-mă
 În Tine mă scutesc;
Stâncă veşnică.

În Tine,
O ascunde-mă,
În Tine mă scutesc;
Stâncă veşnică!

2. În liniştea zilei
Și-n ora tristă,
Când mult sunt
Apăsat de grea ispită,
Pe marea
De furtuni bântuită,
În Tine mă scutesc;
Stâncă veşnică.

3. Adesea întristat
Fiind greu apăsat,
Am grăbit la Tine
Și Tu m-ai scăpat.
Adesea, când necazul
Mă apasă.
În Tine mă scutesc;
Stâncă veşnică.