O tara mea te doreste inima

O, ţara mea, te doreşte
Inima mea,
Ne-ncetat după tine tânjeşte ea
Cămin fericit, o, ce frumos vis,
Dorul meu zboară spre tine

Printre meleagurile Babilonului,
Ca străini treceau fiii Sionului,
Cu jale mare, plângând pe cale,
Când îşi aminteau de Sion

O, ţara mea, care primeşti
Pe cei trudiţi,
Cu braţ deschis i-aştepţi
Pe toţi cei osteniţi,
Arătând locul cel de odihnă
Celor ce-au părăsit lumea

Ierusalime, dacă eu te voi uita,
Dreapta mea să-şi uite
Iscusinţa sa
Ierusalime, mi-e dor de tine,
În veci de veci nu te-oi uita!

Măreţ cămin, cu mare dor
Eu te aştept!
Ah, frumos ţinut cu dealuri
Și cu văi,
Oraşul ceresc, spre tine păşesc,
Căminul celor mântuiţi

O, ţara mea, cu nici-un chip
Nu te-oi uita!
Ah, prin ale tale porţi
Când voi intra…
Mi-e dor de-acasă,
Ss-ajung degrabă,
Spre ea mă-ndrept
Cântând mereu!