Oita Mea cea blanda

Oița Mea cea blândă, fiara ce-i la pândă, De tine-i flămândă.
O cursă îți întinde, gândul de-a te prinde, iată o aprinde
Chiar bunătăți o mie, să-ți aducă ție,
Vai! să nu te-mbie!
A lor sclipire rară, ca și gândul zboară, sufletu-ți doboară.

/:Te-așteaptă-n veșnicie, să-ți dea apă vie
Cel ce-aici o să mai vie;
Căci El este Păstorul ce-ți alungă norul, El e Salvatorul! :/

La turmă te întoarce, umple-te de pace! Haide, vino-ncoace!
Căci tu ai fost aleasă Mirelui, mireasă, Haide, vino-acasă!
Păstoru-i trist de-o vreme, şi-ncă nu se teme
Ca să te mai cheme.
Pierzându-te de turmă, viața ți se curmă Întoarce-te la turmă!

Ce străluciri deșarte, înmuiate-n moarte, Te-au trimis departe?
Și oare ce cuvinte ți-au părut mai sfinte, O, ca să te-ncânte?
Te-așteaptă-n fericire, loc de nemurire Fără-nchipuire
Cu multele mioare, scumpe surioare
Nu vrei să fii oare?