Oricat eram de singur

Oricât eram de singur
pe drumul străbătut,
când Te-am avut cu mine,
în ceruri m-am crezut.

Prezența Ta, Isus iubit,
m-a luminat și fericit,
prin toate câte le-am trăit.

Prezenţa Ta umplându-mi
întreg lăuntrul meu,
n-am mai știut de nimeni
decât de Dumnezeu.

N-am mai văzut primejdii,
n-am mai simțit că-s spini,
străinii-mi păreau prieteni
și lacrimile crini.

Când străbăteam pustiuri
de chinuri sufletești,
mi-ai dat pe drumul crucii
trăiri dumnezeiești.

Azi lunga crucii cale
suită ascultând,
îmi pare toată numai
un cântec dulce blând.

O, Preaiubit, Isuse,
când dragostea-Ţi mi-o dai,
și-aici și-n cer, oriunde,
îmi pare-același rai.