Parca Te vad purtand crucea cea grea

Parcă Te văd purtând crucea cea grea,
CUm mergi pe calea morții făr' un grai,
Fruntea-Ți senină cu spini cununată,
Ochii din car' lucea-a iubirii rază,
Care-mi vorbește mie despre rai,
Astfel m-ai cercetat, eu ce Ți-am dat?

Puterea Ta mi-a schimbat inima,
Căci cu-ndurare la mine-ai venit,
Ai aruncat spre mine o privire,
Și-am cunoscut a Ta mare iubire,
Că pentru mine pe cruce ai murit.
Acum sunt mântuit, că m-ai iubit.

Nu Te-am văzut, că lumea mi-a plăcut
Și am umblat pe calea cea lată;
Deși cuvântul Tău-n mine pătrunse,
Chemându-mă, să vin pe calea-ngustă
La fericire adevărată,
Și dacă mă-mpetream, nu Te zăream.

Al Tău sunt eu, alt cum nu poate fii;
Că fericire Tu mi-ai dăruit.
Când am venit cu-al meu necaz la Tine,
Tu m-ai luat pe al Tău braț pe mine,
Și-n inima mea Te-ai sălășluit.
Acum este a Ta inima mea.