Pe cand cerul era

1. Pe când cerul era
Plin de laudă Lui,
Pe când lumea zăcea
Moartă-n păcat,
Isus din Fecioră-n
Lume s-a născut,
Si calea spre cer
El mi-a arătat.

Viu, El m-a iubit;
Mort m-a mântuit,
În mormânt
El păcatul mi-a luat
Iar când a înviat,
El m-a justificat,
Cândva se v-arata
În slava Sa.

2. Într-o zi L-au dus
Pe muntele Calvar,
Unde pentru mine
L-au răstignit;
A luat asupra-I
Chin și ocara,
Acum e-al meu Isus
Scump și slăvit.

3. Cândva El vine!
Cu drag eu îl aștept;
De-a Sa glorie
Cerul va luci;
Zi de bucurie
Pentru ai Săi va fi,
De chinuri veșnice
Îi va scuti.