Pe cand eram in suferinta

Pe când eram în suferinţă,
Când inima-mi zdrobită mă durea,
Deşi strigam fără cuvinte,
Doar pacea Ta mă mângâia.
Când mă aflăm în disperare,
Când mulți atunci mă condamnau,
Deşi trudit, rămas-am singur,
Doar ochii Tăi mă cunoşteau.

Și n-am să spun la nimeni, Doamne,
Niciun necaz, când sunt răpus,
Căci nimeni nu va înţelege
Aşa cum, Tu, mă știi, Isus.

Pe când eram răpit de teamă,
Când sufletul îmi tremura.
Deşi căzut în deznădejde,
Doar Mâna Ta mă alina,
Când îmi doream să-mi înţeleg
Tristeţea ce m-a copleşit.
Deşi nu cunoșteam iubirea,
Doar sufletul Tău m-a iubit.

Și n-am să caut fericirea
La niciun om pe-această lume
Căci nimeni nu-mi va fi alături
Că Tu îmi ești și-mi vei rămâne.